Oranj de Chisinau

Am amici foarte inaripati unional de miscarile de strada din Republica Moldova. Acest tren a trecut demult, daca el va fi fost vreodata posibil in istoria postdecembrista. Ii iubesc pe moldoveni si admir arderea lor patriotica frumos naiva. Am avut amici de vodca basarabeni pe palierele caminului de Grozavesti, lucrez actualmente cu un admirabil cetatean basarabean. Admir aerul lor usor vetust si sufletul necontorsionat si neuratit de cinismul, perversitatea, neomenia romanasului globalizant. Dar n-am fost niciodata un prounionist. Ratiunile acestei pozitii nici nu mai conteaza in contextul actual in care un astfel de proiect e demult de neconceput (astept de-acum sa iasa Vadim sau Paunescu sa ne recite despre moartea poetului national basarabean care a descatusat si a ridicat la lupta si unire spiritele fratilor de peste Prut). Asta nu ma impiedica sa vreau pentru prietenii mei basarabeni ceea ce probabil mi-as fi dorit si mie in 89 dac-as fi avut mintea de-acu. Asa ca go with the wind, ma friends. Ma tem doar ca in spatele evenimentelor din Moldova chiar sa nu fie nici o sustinere potent-occidentala, din tagma celor subversive care schimba de obicei tabla geostrategica, si ca totul sa se naruie. Altfel, fie prin inlaturare, fie prin reorganizarea alegerilor, comunistii din Moldova sunt istorie.

Becali in chains. De ele il misca Base

Iaca il gabjira. Mai tot poporul s-a asteptat ca si Giginho sa faca o vizita (inca una) de rutina pe la procurori si sa iasa cu fasolele ranjinde si mojo-ul erect, sfidator si aruncatoriu cu ceva moloz pe la saracani, invingator inca o data in razboiul cu intunericul. Nu fu chiar asa, si respingerea recursului din seara asta imi confirma cam dragut un mugur de gand ce-mi inflori cand mi ti-l ridicara. Il include, cum altfel, pe superBase. Aici nimic nou. Evidenta e cantata in cor si intregi madrigaluri au trilurit despre incercarea lui Base de a devia atentia de la casele lui si ale familiei. Fumigene. A, si despre iminentul raport pe justitie pentru care ar fi nevoie de ceva colorat si cu iz puternic. Si ti-l gasira ghici pe cine? Pe cine? Pe cine? Au inceput subtil cu oameni seriosi ca Popoviciu, dar doar asa ca sa arate a campanie de impunere a justitiei si au continuat cuuuu... Cu cine? Cu cine? Hai sa rememoram nitel evolutia politica a Becaliului. Va amintiti vreun moment, unul micut micut cat de micut de fronda becaliana la adresa Baseului? Vreo incercare de opozitie? Ceva? Nici pe departe. Marinelu a bagat cinic libatia pentru sufletu ritualic a lu Gigi, s-au facut frati de politica si n-a fost moment in care Becali sa nu-i faca jocurile lui Base. Taman maian, la primaria capitalei, partidu marinerului obtinu majoritate in consiliu cu mandatele oierului. Ei, Base stie mai bine ca oricine sa-si asigure spatele pentru eventuale momente de cadere in inima boporului. E nevoie de un nebunache de asta care nu va avea niciodata sanse de castig sa-i aduca voturile in oricare tur doi. Numa ca nea Gigi s-a cam desumflat dupa parlamentare, batar cu criza, si ceva trebia facut pentru reactivare. Mai are cineva dubii ca victimizarea e, electoral, mana cereasca? Hai, ba, Gigi, oleaca de bulau si mai taiem nitel din elanu boporului catre Chukie-Antonescu sau Prostea-Geoana. Luam de la ei, hai si de la mine, si punem la tine. Nu mult, ca boporul are un bun simt stramosesc si nu te va alege in veci, dar cat sa poti sa capitalizezi ca sa-mi dai mie pentru turu doi la prezidentiale. Hai, Gigi, inca un mandat la baiatu si te-ai scos. Te trece tata criza de nu-ti vine sa crezi. Si Gigi, beiat frate de crucea masii cu Base, se baga. Se facu ca-si lasa masina furata, se facu ca-si face dreptate, se facu. Gigi are in celula branza, table si un psihism de bruta care n-a constientizat vreodata apasari urbane ca stress, depresie, let alone the spleen. Sa-l plangem, ca el hahaie. Si castiga. Si - va mai amintiti de Filantropica? - spune si o poveste foarte faina in timp ce intinde mana dupe voturi. A dreacu textier dom Puiu-Baselu asta.

Nationala Tourette

Aud la vajnicii comentatori protvisti, mai controlati emotional decat "Da, omule, penalti"-Gradinescu, dar la fel de unduitori dupa cum ii duce meciul, ca Piturca nu l-ar fi folosit pe Max Nicu pentru ca acesta nu s-ar fi adaptat la aerul de la echipa nationala. Mai tarziu, cand meciul se ducea previzibil spre ce s-a dus, comentarila, usor iritat si respectand indicatiile atitudinale ale cazului in care nationala si-o ia, devine dintr-o data un antipiturcist neostoit si ne spune de fapt de ce nu joaca Max Nicu. Se pare ca omul chiar nu e fotbalist roman. Omul nu injura si e foarte sfios in jurul troacei de la nationala. Auzi tu, fotbalist care nu injura. Ce-i cu fatalaul asta? Piti are toate motivele sa nu-l bage. Nu injuri, nu existi. Nu, Piti nu e un sociopat, evident egocentric, evident pe baze inexistente, Piti e un om de lume, e lumesc, se are barbateste cu haiducii lui, iar o injuratura e evident o marca machista de legitimare si de pastrare a echilibrului. Nu poti tine in frau o echipa romaneasca cu ironii si referinte istorico-filozofice, pe fotbalisti ii aduni in jurul recurentei imprecatii penial-referentiale. Ce pula mea! Maxe, pune-te frate la punct cu adevarata limba romana ca altfel minutul 85 scrie pe tine de-acu incolo!

Iubesc nationala de fotbal a Romaniei

A fost pentru prima data cand am rezistat la un meci al nationalei, in conditiile in care aceasta e condusa, pana la capat. Obisnuiam sa schimb canalul pe principiul unor superstitii piturciene, cine dreacu stie, poate io-s de vina. Ok, nu ma uit, da voi, baietii, egalati si voi. Nu au egalat niciodata. Sambata am vazut un meci al unei Romanii naive, dar pline de vointa. Daca in filme, cumva, nu stiu cum, naivul cu suflet cat casa il bate pe superioru arogant, in realitate ilogicul e mult mai rar. A castigat, previzibil, nu echipa mai buna, ci echipa mai realista. Sambata am vazut o Romanie care m-a incantat prin jocul sau. Ma doare fix undeva ca Romania a pierdut meciul cu Serbia. Ma doare fix undeva ca ne calificam la turnee finale cu un fotbal scremut si suntem trimisi acasa cu coada intre picioare. E clar ca meciul cu Serbia putea fi castigat in acelasi fel. E clar ca Piturca a gresit tactica totalisim. Dar ce a iesit a fost minunat. O echipa care a agresat timp de 90 de minute o alta echipa si a pierdut. O echipa care a fost capabila sa alerge si sa fie in stare de urgenta sufleteasca timp de 90 de minute. Iubesc aceasta Romanie frenetica, patetica (de la patos), fraiera, romantica. Asa se joaca fotbalul actual, numai asa se poate juca fotbalul. Fotbalul italian ca specific nu mai exista, falimentul sau este total. Fotbalul italian nu mai e demult fotbal italian. Fotbalul se joaca cum a jucat Romania, minus naivitatea. De aceea sunt fan Liverpool. Liverpool poate ingropa orice adversar atacand in valuri lasand in acelasi timp impresia ca joaca cel mai pragmatic fotbal existent. Aici e dozajul perfect. Romania, dupa ce a incercat sa-l gaseasca incepand de la pragmatismul cinic atatia ani, acum incearca de la exuberanta frenetica. Iubesc aceasta Romanie.

Elaine il saboteaza pe Seinfeld

A fost odata Elaine. Cea mai sexy, dezinvolta, cu cele mai misto issues femeie din sitcomurile americane. Luni seara la emisiunea Cretuleascai mai mai sa pic de pe pat. Nu era Elaine, era insa Alina. Alina Bica is the name. Poate o stiti fara s-o stiti din faza destul de recenta de-a circulat pe net cu "experta in IQ comunitar". Ea e. Tanti, la cat de ravisant o intruchipeaza fizic pe Elaine, cam pe atat de blocata in gandire e. Bine, acu nu stiu daca chiar crede in argumentatiile ei legate de prevederile noului cod civil privind protectia imaginii individului si ceea ce decurge din asta sau e doar o portavoce. Oricum era insufletita. Sustinea sus sus sus stindardul ambiguitatilor legislative in buna traditie a legilor acestei tari. Huidu si Bendeac, prezenti, se maimutaresc penibilisim cu argumente infantile pe fundal. Le e ca le dispar pamfletele daca vreun judecatorache accepta ca intemeiata plangerea vreunui jenat de emisiunile lor. Nu mai am timp sa elaborez, intelegeti voi cum vine cu titlu, adica Elaine Bica il face pe Huidu(ma) Seinfeld. Clar?

Concursuri cu "blonde"

Zaresc dis de mai spre amiaza un concurs din categoria "Suna acuuuuum, vreau sa aud telefonul, suna ca mor (receptor de telefon cu disc peste propriul cap)". O domnita imbie flacaii care n-au ce face sa ghiceasca denominatia animalului din plicul ei. Incepe cu C si daca fortuna iti pune in gura cuvantu magic te alegi cu nu mai putin de 700 RON in obiecte. Banuiesc ca faptul de a privi spectacolul asta ma face si mai penibil decat pe participanti care macar sunt manati in lupta de un maret premiu, dar promit ca a fost numai pentru 3 minute si a avut si cateva secunde superromanesti. Deci se sforteaza poporu in jurul animalului ce se vrea nomenclaturizat pe tabla, se aude de vreo 5 ori "caine", de vreo trei ori "cuc" (romanul insistent) si intervine imediat in direct si varianta hard din polisemia abia amintitului. Un mare tatic intra si o indeamna la supt pe prezentatoarea noastra. Il urmeaza un nene mai pudibond care poate ingaima doar un "ce mai faci, papusa". Nu inteleg si chiar ma blochez in fata acestui gen de concursuri si de aceea ii respect pe cei care chiar reusesc sa-i gaseasca o intrebuintare.

Mai saptamana, vad juma de editie din emisiunea lu Negru. Ala cu blonde. O prostioara calduta care impersoneaza jalnicut o presupusa tensiune razboinica intre "barbati" si "blonde". Da oricum a meritat. Am descoperit o faza supertare, o neasteptata etimologie populara care e posibil sa fie notorie dar de care io n-am avut cunoastere. Bine, "barbatu" din editia de fata a scos toate blondele cunoscand care e varianta romaneasca a englezescului tic tac toe. Tocmai v-am zis ca nici o blonda n-a stiut raspunsul, dar ce e mai dragut e ca vreo 4 din 7-8 au presupus ca jocul cu pricina e "fata ascunsa". Negru n-a inteles nimic, a trecut repede peste asta, cand de fapt, isi extindea, involuntar, publicul tinta si la cei care au auzit ce-i aia etimologie populara. Fata ascunsa din v-ati ascunselea e pur si simplu o transformare care m-a minunat.

Vedeti Watchmen

Am fost aseara sa vad Watchmen. E clar cel mai sofisticat film cu supereroi produs vreodata. Iar ritmul... vai, ritmul... ar face pe orice smecher de cinema sa cedeze in prima ora a celor 2 si jumate. Surpriza, surpriza, unul nu s-a ridicat. Sala ticsita. Chiar daca atipic pentru un hero movie, chiar daca un serios competitor al Asasinarii lui Jesse James ca lentoarea a ritmului tramei, cu o strategie subtila si riguroasa a construirii profilurilor protagonistilor (flashback-uri neobositoare, la obiect), cu o reteta comerciala nesuparator integrata (supereroaica nu poate fi decat fiica superoiului) si cu un Rorschach de referinta, Watchmen e altceva. L-as pune fara ezitare intre cele mai bune filme ale genului din toate timpurile.