Tiff - deschiderea

Cluju e ursuz cam de vreo noo celsiustene. Mi-am bagat si mi-am scos foarte neindestulat despre strazile blocate si bombardate ale metropolei (doamne ajuta ca stau in Bucuresti, u know?) finca m-am infiintat urgentat sa deschid TIFF-ul. Ca un organizatori desavarsit m-am cam raportat la sfanta acreditare ca la the ultimate clearance si era sa mi-o iau in mufla in absenta tupeului salutar al Silviei. Io si Turbo, doi melteni acreditati, pasibili de a rata covorul rosu si aperitiffu festivalului din lipsa de bilete. Slava Silviei si mambo jamboului ei urban asupra unui Chirilov galant care a aruncat subit in joc o invitatie nominala (nominalu lui) pentru dilimachii de peste drum. In fine, ne-am scos. Am ocolit carpeta oficiala, prea corny pentru narile noastre grunge si am fugit sa ne luam locurile. Pe care le aveam. Ei, Marinci, CTP-ei, Hurezeni, televizivi, tantea aia de pastoreste Institutul poneiului, in fine, niste tarani. Noi, adica. Printre ei.

Deschiderea ok dupa standardele mele, cum ar veni mininul discursiv necesar. Giurgiu, un oarecare, cu aclamatio sponsori, Chirilov, taticu filmelor (vorbeste si tichetu din noi) cu un gest ok de a aduce salahorii pe scena. Nimic fals, nimic fastuos. Iesire in rampa si imediat iesire in panta. In rest, organizarea aproximativa, impresie de vamaiotism festivalier, nimic rau in asta, poate usor mai mult in disonanta cu expunerea mediatica ante-eveniment. Am confirmarea impresiei ca si in cazul Tiff-ului marketingul prezinta alta marfa. Una mult mai glamour, mai snoaba, mai de red carpet si tafta. Tiff-ul ramane totusi un cort pus pe plaja de Cote d'Azur, ceea ce nu pot spune ca nu m'encanta.

Filmul de deschidere bun. Amintiri din epoca de aur. Sase legende urbane din epoca puse cap la cap intr-un luuung metraj de 155 minute. Bine, a fost si director's cutu. Am fost totusi mai putin entuziasmat decat media (concept matematic) caci parca raman totusi cumva mai atasat de realismu rece, mic, abrutizant decat de burlescul si poanta de cucerit public. Nu ca ma dau io interesant, dar cel mai fad si mai lipsit de legenda (efectiv o defectiune tehnica) short - cel cu soferu de autotren cu gaini - mi-a placut si cel mai mult. Ei, o sa vina si la bucuresti tiffu si veti merge sa-l vedeti si sa radeti. vedeti voi ce si cum. Acu ma bag pe bere ca m-au capiat purtatorii de bannere de pe la trecerile de petoni. Poze - aici.

Votul de aur fatza cu Ciclonul

Mai stie cineva ce se intampla in Republica Moldova? Mai vorbeste cineva de primavara de la Chisinau? Se pare ca totusi lucrurile n-au revenit la amortirea initiala si ca tovarasii comunisti n-au o unanimitate confortabila. Taman azi m-a informat un amic moldovean cum ca puterea comunista are o mica problema in desemnarea presedintelui. In Republica Moldova, Constitutia stipuleaza ca presedintele tarii este ales de Parlament cu votul a trei cincimi din parlamentarii alesi. Chestia ironica e ca sangeretii au numai 60 de mandate, cu unul lipsa pentru a-si putea desemna presedintele dupa chipul si asemanarea lor. Cum la primul vot opozitia a parasit sala, ciocanarii seceristi/securisti au dat chix. Opozitia nici macar nu si-a propus un candidat la presedintie, urmarind alegerile anticipate care decurg din nereusita alegerii presedintelui din doua incercari. Urmeaza ca, pana saptamana viitoare cand se reincearca alegerea presedintelui, Voronin si gradinita sa gaseasca un traseist, un flacaiandru cu ceva probleme cu legea pe care sa-l converteasca la cauza cea dreapta pentru a avea si votul de aur. Totusi, presiunea e colosala. Cine vrea sa-si asume un asemenea rol? Cine va deveni tradatorul arhetipal in cultura basarabeana? Cine se va sacrifica ca numele sau sa se perpetue peste veacuri? Si chiar vorbim de sacrificiu pe toate planurile, fiindca din jalea opozitiei s-a nascut o grupare cu profil paramilitar care egata sa-l execute pe iudah. Li se spunea Ciclonul. Ce film ar iesi din povestea asta...

Sagapao Pacquiao!?!

Am zorit dis de dumineca sa urmaresc marele meci dintre Manny Pacquiao si Ricky Hatton. Dupa un maraton de clanu soprano de o noapte un welterweight mergea ca uns. Sincer nu-s fanul niciunuia si mi se pare ca numele si meciurile de glorie ale welterweightului american au cam disparut, dar voiam sa-mi confirm o afirmatie facuta pe seama lui Pacquiao dupa meciul cu Oscar de la Hoya. Trebuie sa recunosc ca adversarul, Ricky Hatton, cum ar veni, a fost unul mediocru, deci afirmatia mea ramane inca in suspensie. Spuneam dupa meciul pomenit ca in 99 de meciuri din 100 Pacquiao nici nu viseaza sa-l bata pe de la Hoya daca in coltul sau nu sta de departe cel mai bun antrenor din boxul profesionist, Freddie Roach. Da, Pacquiao-Pacman e rapid, dar nu cel mai rapid, e ager, dar nu cel mai ager, e vulnerabil cu barbia, dar nu cel mai vulnerabil. In opinia mea e cel mai mediocru mare boxer care a existat vreodata, in sensul de tinere in frau a tuturor calitatilor si defectelor majore ale unui mare boxer. E aurea mediocritas a boxului. L-a batut pe un de la Hoya demult apus, cu ochii doar la bursa meciului, l-a batut, e adevarat ca la modul concludent - ko jignitor pentru adversar in repriza a doua - pe Ricky Hatton, dar de aici incolo drumul devine foarte dificil. Practic, Pacman nu a boxat cu nici un mare boxer. Pe cine a batut Hatton dintre marii categoriei? Va spun io. Pe nimeni. Toata lumea il vede deja pe Pacman cel mai bun (ma intreb la ce categorie, ca tot aluneca de la 147 pounds la 140 si invers), in conditiile in care nu s-a batut cu meseriasi ca Miguel Cotto, bombardieri ca Antonio Margarito sau meseriasi-bombardieri ca Shane Mosley. Se aude de un meci cu revenitul Mayweather jr. care e, intr-adevar, un meci de vazut si in care, intr-adevar, imi pot confirma rezervele in privinta lui Pacquiao. In conditii normale, Mayweather il bate clar. Sa vedem ce are de spus Freddie Roach despre asta.