sâmbătă, 30 mai 2009

Tiff - deschiderea

Cluju e ursuz cam de vreo noo celsiustene. Mi-am bagat si mi-am scos foarte neindestulat despre strazile blocate si bombardate ale metropolei (doamne ajuta ca stau in Bucuresti, u know?) finca m-am infiintat urgentat sa deschid TIFF-ul. Ca un organizatori desavarsit m-am cam raportat la sfanta acreditare ca la the ultimate clearance si era sa mi-o iau in mufla in absenta tupeului salutar al Silviei. Io si Turbo, doi melteni acreditati, pasibili de a rata covorul rosu si aperitiffu festivalului din lipsa de bilete. Slava Silviei si mambo jamboului ei urban asupra unui Chirilov galant care a aruncat subit in joc o invitatie nominala (nominalu lui) pentru dilimachii de peste drum. In fine, ne-am scos. Am ocolit carpeta oficiala, prea corny pentru narile noastre grunge si am fugit sa ne luam locurile. Pe care le aveam. Ei, Marinci, CTP-ei, Hurezeni, televizivi, tantea aia de pastoreste Institutul poneiului, in fine, niste tarani. Noi, adica. Printre ei.

Deschiderea ok dupa standardele mele, cum ar veni mininul discursiv necesar. Giurgiu, un oarecare, cu aclamatio sponsori, Chirilov, taticu filmelor (vorbeste si tichetu din noi) cu un gest ok de a aduce salahorii pe scena. Nimic fals, nimic fastuos. Iesire in rampa si imediat iesire in panta. In rest, organizarea aproximativa, impresie de vamaiotism festivalier, nimic rau in asta, poate usor mai mult in disonanta cu expunerea mediatica ante-eveniment. Am confirmarea impresiei ca si in cazul Tiff-ului marketingul prezinta alta marfa. Una mult mai glamour, mai snoaba, mai de red carpet si tafta. Tiff-ul ramane totusi un cort pus pe plaja de Cote d'Azur, ceea ce nu pot spune ca nu m'encanta.

Filmul de deschidere bun. Amintiri din epoca de aur. Sase legende urbane din epoca puse cap la cap intr-un luuung metraj de 155 minute. Bine, a fost si director's cutu. Am fost totusi mai putin entuziasmat decat media (concept matematic) caci parca raman totusi cumva mai atasat de realismu rece, mic, abrutizant decat de burlescul si poanta de cucerit public. Nu ca ma dau io interesant, dar cel mai fad si mai lipsit de legenda (efectiv o defectiune tehnica) short - cel cu soferu de autotren cu gaini - mi-a placut si cel mai mult. Ei, o sa vina si la bucuresti tiffu si veti merge sa-l vedeti si sa radeti. vedeti voi ce si cum. Acu ma bag pe bere ca m-au capiat purtatorii de bannere de pe la trecerile de petoni. Poze - aici.

Niciun comentariu: