Mirel a dat gol la debut. Ma doare-n paispe

Acu nu stiu daca ati auzit, da n-are a face ca orcum va zic io. In ziua de azi nu mai sunt echipe mici de fotbal. Nu mai exista adversari facili. Nici echipe slabe. Nu exista asa ceva, adica pe bune cine a zis asta prima oara a fost un profet. Sa-l luam pe Radoi de exemplu. Un jucator exponential al unuia dintre campionatele exponentiale ale Europei. Zic cand era la Steaua. Acu unii credeti ca io fac misto, mai ales aia care ma stiu. Dar tot aia care ma stiu stiu stiu, adica stiu pe bune ca io nu fac mistouri ieftine, adica de-astea de doo parale, cu oleaca de antifraza acolo. Noo, io dau argumente la ce zic. 2 echipe direct in liga - campionat exponential. Radoi, acilea nu creca ma puneti sa zic de ce-i exponential, azi la Inter, maine Al Hilal. Quod erat demonstrandum, adica nu exista echipe mici. De fapt hai sa zic si de ce-i Radoi exponential ca demonstratia mea sa fie inatacabila. Mirel Radoi e exponential finca e baietas tare-n cioc. E genu artagos si vanos la capitolu punere la punct a taranilor-brutelor si genul expeditiv, tupeist, luator la pula si dominant pentru cei cu nitica materie cenusie. Practic modus operandiul e acelasi, de dominare psihica a aluilalt. Radoi nu da cu brandu. Decat in geamuri. Asa a aparut legenda liderului Radoi. Un lider Radoi inaripat doar cand victoria e certa, rareori capabil sa scuture echipa cand ea are nevoie de scuturare. Vorba dinamovistului, i love u boro. Radoi e un mijlocas la inchidere decent si un fundas central oarecare. Radoi alearga. Dar asta ii foloseste doar cand tre sa joace la recuperare, pe centru. Radoi stie sa si paseze. Asta ii foloseste in ipostaza mai sus enuntata. Radoi nu alearga, nu paseaza si deseori lufteaza (adversari tineti-va capu!) cand joaca la linia de 16. Veti zice ca sunt rau si ca Radoi e totusi un fundas bun. Acu ce sa zic, n-oi fi io mai bun ca Muriniu care avea nevoie de fundasu Radoi. Da-s mai tare ca Olaroiu, care l-a luat la Al Hilal si l-a pus sa joace exact cum am zis io. Mirel a dat gol la debut. La Al Hilal. In campionatu Qatarului, Arabiei Saudite?Sincer ma doare in paispe.

PS. Acu pe bune, cine citeste presa sportiva scrisa de agarici care-i cauta in cur clanului Becali, chiar va crede ca Muriniu l-ar fi luat vreodata pe Radoi la Inter.

Hurezeanu. Ecce homo!

Raspunsul, prieteni... raaaaspuuuunsuuuul prieeeeteeeeeeni, e vanare de vant... e vanaaaaareeee de vaaaaant. In fine, n-are nici o legatura. Hurezeanu e de la 1 februarie noul generalisim al trustului Realitatea-Catavencu. Mie personajul imi trezeste sentimente contradictorii. Mai intai de toate personajul ma dezgusta. E ceva alunecos si cu nimic mai putin slinos in stilistica lui pretioasa si inadecvata. E rozaliu. Un rozaliu de o oarecare decenta. E intr-adevar reversul lui CTP. Daca asta e frust, taios, spinal, inexpugnabil si inamovibil, Emilusu e plastelin, tonomatizabil, perpetuu sanatos in obraji, o mariana nicolesco a presei autohtone si esentialmente un mediocru. Omul asta n-are un singur proiect pe care sa se sprijine. Omul asta a venit din istorie, a perpetuat un joc de aburi si lumini discursive si s-a asezat. Si-a gasit nisa. Omul asta n-a facut nimic. A pendulat pe principii de-o aceeasi sanatate a cinismului lucrativ ca cea a obrajilor. Unde-i banutu proaspat, mult si drumul nou. Spuneti-mi un proiect identificabil cu numele lui Hurezeanu. Toata elita asta catavencina a venit de undeva. Si Turcescu in nimicnicia lui a venit de undeva, de la romania in direct. Dar Hurezeanu? Sau poate pentru unii Hurezeanu e deja ectip. Autor mai cunoscut decat opera cum ar veni. Mi-a zis un amic lucratoriu la ziar taman in seara asta ca lui Hurezeanu si TRU i se par cei mai tari. Hurezeanu cel mai tare? La partea cu TRU, cu rezervele mele cu tot, nu am a comenta. Dar Hurezeanu? Ati terminat vreodata un editorial de Hurezeanu cu promisiunea de a nu-l rata pe urmatorul? Dar ce zic... ati terminat vreodata un editorial de Hurezeanu?
De alalalt sentiment nu mai vorbesc. Oricun toata lumea stie ca CTP e cel mai tare!

Politia da avertismente, nu amenzi

Nu stiu daca ati vazut superfaza de supermarlanie si superavaritie aratata aseara la stirile serii. Cica niste procurori care scotoceau pentru rasunetorul caz al permiselor de conducere manarite, alea de prin Arges, parca, au descoperit un fals si uz de fals grosalanoi din partea unei judecatoare locale. Acu asta n-ar fi neaparat o stire, dar ceea ce a manat-o pe doamna judecatoare in folosirea celor numite mai sus te lasa paf. Cica doamna judecatoare are si ea o masina. Nimic deosebit pana aici. Doamna si-a busit nitel masina pe raza unei comune de la ea din judet. Se intampla. Condusul vine cu doza sa de emotii. Nimic deosebit nici aici. Judecatoreasa noastra tre sa-si repare masina prin casco amu. Stiti sau nu stiti, casco vine mai nou cu elementul numit fransiza. Cate nopti nu l-am injurat... Ei, fransiza asta zice ca la daune pe propria masina de care tu esti vinovat participi cu un cuantum de vreo 100 de euro. Chiar daca dauna face 5000 de euro sau 2 euro, daca tu vrei sa repari prin casco platesti cei 100 de euro. Bine, asta-i explicatia rezumativa. Ei, Solomoneasa n-a prea avut chef sa dea 100 de euro, dar in schimb a dat un telefon. Stiti, c-asa-i in tenis. Lantu slabiciunilor (evident, al presiunilor) s-a creat instant. Primarul comunei a sunat la sefu de post, sefu de post a gasit un cetatean dispus sa-si asume vina de a o fi lovit pe doamna judecatoare, astfel incat stangacia soferistica a doamnei s-a transformat in victimizare soselistica. Adica, hop reparatia ii va fi platita prin RCA-ul cetateanului mai sus pomenit. Supertare. Tara spagii in caltabosi. Va dati seama pe ce plaiuri pitoresti traim? Cum sa nu vrei sa ramai cand fiecare zi e o revelatie? Ei, dar va intrebati daca omu ala nu a luat amenda asumandu-si el vina judecatoresei. Nu. Sefu de post i-a dat trei puncte penalizare si un avertisment. Canci amenda. Cati dintre dumneavoastra ati primit avertisment pentru depasirea vitezei cu cativa kilometrasi acolo? D-apai in caz de coliziune?

Ca sa intelegeti inca o data de ce insist pe imprevizibilitatea traiului in tara noastra draga, va voi spune ca io am mai fost palit odata in moalele capului taman ieri. Veneam de la munte sanius zapada din Semenic si pe raza unei comune ma opreste politia. Io am detector de radar, da tocmai iesisem dintr-o benzinarie unde-l pusesem pe mut. El s-a chinuit sireacu sa-mi arata ca ba, boule, e radar in fata, dadea din maini, facea flicuri, triplu tulucuri, io nici o treaba. Na, io ma asteptam sa-mi tiuie. Ma opreste nea agentu si-mi zice din prima ca 66 la ora in localitate. Io stiindu-ma cu un car de puncte in spate, ma cobor si-l intreb daca nu se poate sa ma doar amendeze, da fara sa ma puncteze ca raman dreacu fara permis. Na, omu imi zice ce asteptam sa-mi zica. Nu se poate. Astept io sa scrie procesu verbal, ma cheama sa mi-l dea, mi-l da si-mi zice ca aveti doar un avertisment, o zi buna. Nu amenda, nu puncte, nu nica. Am ramas paf. Paf paf. Domnule politist, m-ai turmentat. Saru mana.

Fa, Australio, manca-ti-as

Aseara am fost si-am vazut Australia. Asta e un film. Bine, io asa am un anumit fler in privinta filmelor, mai cu exactitate asea ma informez si le cam miros. Rar spre niciodata ma duc la megaproductii siropoase de-astea la cinema. Da acu m-a invitat amicu Catalin Ionut Virgil de ziua prenumelui sau secund si m-am dus. Si m-am si distrat, ca io ma distrez la faze de-astea. Creca Titanic e ultimu film d-asta pe care l-am vazut la cinema. Biiineee. Intram noi in sala, caldut frumos, reclamele de rigoare de dinainte de film (ma scandalizasem io la un moment cand eram mai tanar ca de ce ne baga astia reclame si la cinema, ce plm, nu platesc bilet, da mi-a trecut, la cat e beletu la cinemapro poa sa bage si juma de ora de reclama, cam cum erea la protv pe vremuri - acu nu mai e, chiar poti vedea un film la protv) si incepe filmu. Pac, gaguri rasuflate, da eficiente, radem cu spor, faze, bosimani, intriga scofalcita, ce mai filmu mergea spre un megaepic de genu Pe aripile vantului. Ce-i drept se simtea nevoia. Si vine faza lame a filmului - bine ca filmu e varzel in integralitate el asa - adica marele regizor abordeaza el o mare strategie de invaluire a publicului. Gaseste el niste rezolvari basinoase la toata marea intriga, baga muzica inaltatoare sa cante, ii pune pe protagonisti sa danseze, sa se tzuce, alea, ca tu sa zici, gata hai acasa, stii? Si de fapt el mai are ceva pregatit. Adica cealalta jumatate de film cum ar veni, te-ai prins? Supertare. Nu e ca si cum n-as fi venit pregatit sa rezist la 3 ore de Australia. Acu, na, daca e sa nu fiu asea rau, pot sa-i gasesc si-un merit la faza asta. Adica probabil ca omu, regizoru, Buzz Buzzard asta, Luhrman, o fi vreun psiholog al salilor de cinema, ceva gen Nae Caranfil (ar trebui sa vedeti cum urmareste Nae reactiile publicul), sta si urmareste reactiile publicului. Si vazand omu moda asta lame a ridicatului si plecatului la jumatea filmului, a zis stai ca-l fac pentru toti. Si l-a facut. Partea a dooa e un Pearl Harbour la fel de obosit, cu un final de mare exceptie. Sa nu-l ratati cumva. Bine, am rezistat io 3 ore intr-o caldura de ma cacam pe mine, da io-s obisnuit ca am niste colege foarte misto la mine la munca care la sub 28 de grade intra in soc termic. Cam asta e. A, la iesire, am surprins o faza ca cica hai dezmeticeste-te ca maine tre sa scrii recenzia la el, zice unu uneia. La care ea, clar umflata de importanta misiunii ei de maine, o da, certamente, in bagatelizari: Pai ce sa spun, mergeti si-l vedeti, dar luati-va cu voi extraveral... De astea. Dragut, nu?

Despre rivanol, babe si becuri

Cica circul bosumflat aruncat pe un scaun de tranvai azi dimineata. Spre munca. Niste babe acre ma privesc cam acru. Io n-am chef de ele. La urmatoarea intra in scena un roman c-un parpalac captusit cu de toate: pixuri, pixuri cu pasta, pixuri cu ceas, pixuri cu mina de pix, toate pixurile pamantului, basca portbuletin, portpasaport, portbebelus, portarm, toate porturile pamantului. Si altele. Pitoresc nenea. A reusit sa-mi retina privirea mult peste cele 1,7 secunde stabilte ca limita de decenta in ochirea cuiva. Bine, tipu a si devenit instant un seller agresiv. Numa ce mi-o ia pe una din babele acre si mi ti-o invarte, mi ti-o invaluie, cu un pix frumos pentru nepotel, un portcard sa-si puna hoasca cardurile de angst si de intrare la piscina, faze de-astea. Baba nu si nu. Batman batman. Omu mieu nu se lasa ca cica cicalaca cichi cea iti fac reducere mamaie, da-mi 8000, nu 10.000. Hai ca-ti dau si-o mina de 0.5. Baba explodeaza de negativism. Asta devine buclucas. Mamaie, da un pansament cu rivanol nu vrei? Ca nu stii cand cazi si faci buba. 5000 cutia. Baba sfaraie. Hai mamae ia macar un rivanol de saftea 5000. Intr-un imaginationland, babatrana isi suge din masele resturi de creier de roman cu parpalac. Mamaie, ti-l dau de bodaproste rivanolu, numa ia-l. Nada, baba e cum ar veni statuie a neclintirii. Sugubatu s-arata sanatos si-o ia mai spre fundu tranvaiului. Nu trebuia sa refuzati pomana, doamna, nu se face, face o baba.

La birou aflu ca ramanem fara becurile noastre de din copilarie, alea chioare, cu culoare de ftizie, icter si toate alea. Ce dreacu ne facem fara lumina noastra galben-diaree? Cica uniunea le va interzice si va impune becu eco cu lumina tungsten, wolf-fram, lumina psihoticilor, lumina agresiva. Cine dreacu ma impiedica sa-mi pun ce vreau la mine in dulie? Ori imi fac stoc de becuri, ori idee de afacere - becuri la negru din africa asia astea.

Vicky Cristina Barcelona. Pe toate le iube-eesc!

Un film senzational de la un guru al cine-maului (al vorbii in film cum ar veni). Dar mai ales unul al traitului. Ce om adevarat se poate mofluzi sau poate stramba din nas in fata filmului ast(ui)a?