luni, 19 ianuarie 2009

Hurezeanu. Ecce homo!

Raspunsul, prieteni... raaaaspuuuunsuuuul prieeeeteeeeeeni, e vanare de vant... e vanaaaaareeee de vaaaaant. In fine, n-are nici o legatura. Hurezeanu e de la 1 februarie noul generalisim al trustului Realitatea-Catavencu. Mie personajul imi trezeste sentimente contradictorii. Mai intai de toate personajul ma dezgusta. E ceva alunecos si cu nimic mai putin slinos in stilistica lui pretioasa si inadecvata. E rozaliu. Un rozaliu de o oarecare decenta. E intr-adevar reversul lui CTP. Daca asta e frust, taios, spinal, inexpugnabil si inamovibil, Emilusu e plastelin, tonomatizabil, perpetuu sanatos in obraji, o mariana nicolesco a presei autohtone si esentialmente un mediocru. Omul asta n-are un singur proiect pe care sa se sprijine. Omul asta a venit din istorie, a perpetuat un joc de aburi si lumini discursive si s-a asezat. Si-a gasit nisa. Omul asta n-a facut nimic. A pendulat pe principii de-o aceeasi sanatate a cinismului lucrativ ca cea a obrajilor. Unde-i banutu proaspat, mult si drumul nou. Spuneti-mi un proiect identificabil cu numele lui Hurezeanu. Toata elita asta catavencina a venit de undeva. Si Turcescu in nimicnicia lui a venit de undeva, de la romania in direct. Dar Hurezeanu? Sau poate pentru unii Hurezeanu e deja ectip. Autor mai cunoscut decat opera cum ar veni. Mi-a zis un amic lucratoriu la ziar taman in seara asta ca lui Hurezeanu si TRU i se par cei mai tari. Hurezeanu cel mai tare? La partea cu TRU, cu rezervele mele cu tot, nu am a comenta. Dar Hurezeanu? Ati terminat vreodata un editorial de Hurezeanu cu promisiunea de a nu-l rata pe urmatorul? Dar ce zic... ati terminat vreodata un editorial de Hurezeanu?
De alalalt sentiment nu mai vorbesc. Oricun toata lumea stie ca CTP e cel mai tare!

4 comentarii:

Anonim spunea...

In primul rand, ma bucur ca iti pot fi muz :D. Cred ca ma reprofilez.
Uite aici un editorial foarte misto al lui Hurezeanu. Merita dus pana la capat.

http://www.cotidianul.ro/adversos_mathematicos-66559.html

Anonim spunea...

comme d'habitude, adevarul sta pe la mijloc. adevarul meu, cum ar veni. a mi se primi concesiv interventia, deci.
da' chiar, de unde emerge hurezeanul? din europa libera, din ce-mi amintesc din tinerete. cred ca primele mele amintiri cu emil hurezeanu (a se trece peste surasuri) vin de la niste interventii pe la ceea ce era candva radio contact. aveau pe dupa orele 18 (cand preluau bbc-ul, parca) niste momente de zabovire in "meta". si se zobovea cu emil hurezeanu. asa, ca discurs si temporizare si recuzita a discursului (se vedea chiar si la radio cum isi ciupea barbita de raisonneur in maximele momente de narcisism)- asa l-am tinut minte.
mie imi trezeste acelasi gen de afecte ca si gabiel liiceanu, daca stau acum bine sa ma gandesc. un "fermecator" retoric, daca e s-o iei dupa litera legii (ala care te abate, adica), dar cu un mare neajuns "chimic". e alunecos inspre balos, hulpav, fibros, ambiguu ca si compozitie chimica. feminin pe undeva. l-am vazut o singura data scaparand. si norma stim ce spune despre exceptii.
eu ma mai opresc si pe articolele lui. mi s-a-ntamplat sa-mi si placa vreunele. ca de exemplu cel citat mai jos (sau mai sus?). pe-asta chiar l-am tinut minte si parca l-am si share-uit la moment.
dar cred ca schepsisul hurezenian e fix cu ala al lui liiceanu. o chestiune chimica. adica nu reusesc sa i se-ntalneasca si sa i se puna de acord cele inalte cu cele joase. eterurile, cum ar veni, cu fluidele & enzimele.
acum nu stiu daca asta-i chiar o drama.
si parca nici mediocru n-as spune ca e.

izidor spunea...

george, recunosc ca e un articol bunisor, apasator ca densitate, deranjant ca acumulare verbioasa si diletant ca bibliografie, dar un articol bun. omul are capacitati, dar ce are de zis e filtrat de un tiranic egolatrism. daca imi e permisa o astfel de exprimare... :))

izidor spunea...

anton, pot accepta ca e posibil sa fi fost purtat de o pulsiune degraba razboinica in etichetarea hurezeanului. omul nu e mediocru. sunt oameni care trebuie sa produca tangibilitati in realitatea fenomenala pentru a scapa mediocritatii (homo faber) si oameni care isi sunt tangibilitati suficiente lor insisi (homo homini ludus). Oameni care-si sunt propria jucarea. Creca pentru ca e ceva hurezenesc in mine l-am urat pentru cateva clipe. dar acum il iubesc din nou :))

sincer, imaginea lui liiceanu m-a vizitat si pe mine pentru o clipa in zabovirea asupra hurezeanului, dar liiceanu ramane liiceanu. unul asupra caruia nu merita sa zabovesti. hurezeanu nu e asa.