Oranj de Chisinau

Am amici foarte inaripati unional de miscarile de strada din Republica Moldova. Acest tren a trecut demult, daca el va fi fost vreodata posibil in istoria postdecembrista. Ii iubesc pe moldoveni si admir arderea lor patriotica frumos naiva. Am avut amici de vodca basarabeni pe palierele caminului de Grozavesti, lucrez actualmente cu un admirabil cetatean basarabean. Admir aerul lor usor vetust si sufletul necontorsionat si neuratit de cinismul, perversitatea, neomenia romanasului globalizant. Dar n-am fost niciodata un prounionist. Ratiunile acestei pozitii nici nu mai conteaza in contextul actual in care un astfel de proiect e demult de neconceput (astept de-acum sa iasa Vadim sau Paunescu sa ne recite despre moartea poetului national basarabean care a descatusat si a ridicat la lupta si unire spiritele fratilor de peste Prut). Asta nu ma impiedica sa vreau pentru prietenii mei basarabeni ceea ce probabil mi-as fi dorit si mie in 89 dac-as fi avut mintea de-acu. Asa ca go with the wind, ma friends. Ma tem doar ca in spatele evenimentelor din Moldova chiar sa nu fie nici o sustinere potent-occidentala, din tagma celor subversive care schimba de obicei tabla geostrategica, si ca totul sa se naruie. Altfel, fie prin inlaturare, fie prin reorganizarea alegerilor, comunistii din Moldova sunt istorie.