Vedeti Blindness

Asteptand la Oscaruri, zic sa ma petrec si io mai in ton asea. Bifat fiind la de-alde screenerashele pe seara asta (am vazut Push, o duda incalificabila cu supermoroni), m-am dat pe un mai batraior pe la mine prin computer. Am vazut Blindness a lu Meirelles. Filmu. Cartea e a lu Saramago. Carevasazica ecranizare pentru marele ecran a romanului Eseu despre orbire. N-am citit cartea. Dar filmul... nu stiu cum s-o pun, haideti s-o pun asa... the movie is a blast. Gandindu-ma nitel, creca in primu rand de aia. Lasam usor deoparte frivolitati de-alde cartea, filmul, nuante, perspective, meditatiuni alternative, si sa ne axam pragmaticeste pe meditatiunea imediata care transpira si din carte si din film. Numiti-ma ignorant, dar mie, fara sa fac din ea o axioma, "am vazut filmul" sau "am citit cartea" mi se pare un argument decent de a trece mai departe. Deci filmul e tatic. Bine, usor inegal si prea darnic, spre exhaustiv, in acoperirea tuturor starilor de spirit de indus privitorului, asta asa la o privire si o strambare de nas de critic. Da mie mi-a placut. (Oricum asta e argumentul total al vremurilor noastre. Concis, conclusiv, apasat.) Tre sa recunosc ca pe alocuri m-a rostogolit mai abitir ca fratele Trier. von. Acum voi mai spune niste unele. De care mi-a amintit. De fapt hai sa va zic numa de unu mai putin iesit in fata, tot pe tematica intoarcerii la animalitate in context de criza. L-am mai recomandat unora si s-a facut liniste. Pe mine m-a dat pe spate, poate-s mai ciudat io. The Mist, al lui Frank Darabont. Si a lu Stephen King. Acu, na, nu va pot striga hait, dar mai hais si spre carte cand cu totii veti sari pe film, dar mai odihniti-va ochii si urechile si cu cate o carte. Nu gratuit au scos baietii de la 3sudest si cartea, odata cu cd-ul.