luni, 29 decembrie 2008

Bacuri cu romani

Deci voi ca tot omu sa stie ca-s agale scandalizabil si mai degraba amuzat de tot ce inseamna anomalie in romania. Anormalitatea, cand nu ma binedispune, arar ma raudispune. Cum ar veni ma cac pe mine de ras si vizavi de furnizorii de anomalii si de scandalizatii care-si scot amenintatori telefoanele. Creca ca sa stai in romania si sa ramai si intreg la cap e singura modalitate. Sa razi, sa vezi absurdu, suprarealismu, inovatia romaneasca si sa te cracanezi de ras. Sa fii mucalit. Acu na, acolo unde se poate, in limitele unui cinism bine temperat. Nu zic ca nu-mi vine si mie sa-mi iau campii cateodata. Imi vine. Doar cand ma uit seara la realitatea zilei cu boda. Nu din cauza lu eboda, ci a tramei. Whatever, toate balariile astea vi le zic finca am fost ieri pe la constanta. Buuuun, faleza, valuri, trestii chestii, -10 gradeane, saorma mare cu 8 roni, cand sa plecam spre capitale, hait ca s-o luam pe la manastirea dervent, ostrov, bac, jmaf jmaf, inapoi pe mainland, autostrada si tot inapoi, la capitale. Buuuun. Pai s-o luam. Nu zic ca am avut parte de vreo 80 km de dolse balansu pe un drum de drum(&base) pana la dervent. Nu zic. Orcum am mers boereste cu cauciucurile mele de iarna Michelin Alpin. Ee? Ee? (ovatii). La dervent, frumos, si drumu frumos, cu caprioare sprintand sprintar spre liziera, magarusi boccii si bocnii, dobroge misto, alea. Manastirea slabut, mai impresionant era complexul rezidential care inconjura manastirea. Popii construieste in draci, doamne iarta-ma, sfanta ziua de luni in care ne aflam. Ca tot pica piata de imobiliare, astia n-au nici o gara (a nu avea nici o gara=a durea in cur), termopane, termopane. Creca popii sunt singurii care mai construiesc in tara asta cu o acuta durere in pix. Cum zice bunica-mea, la astia cotizeaza si viul si mortu. Marca banutu, ba enorila. Orisicum, manastirea in nota plictisitoare a manastirilor romanesti; e o stanca acolo intermopanata, care prezinta un vag crucimorfism si care e, cum altfel, producatoare de mir. Ne-am miruit noi, alea, una alta, da parca tot valea cu soarele intrand in ghiol ne lua ochiu. Ne tiram noi de-acolo si hai spre ostrov, la bac. Pac, platim noi bacu, taman cam cat taxa de pod de la giurgiu, si ne punem sa asteptam. Pe bac. Adica nu pe bac, pe mal. Bacu. Intelegeti voi. Trece juma de ora, bacu canci. Trec inca trei minute, hop si bacu. Porniti motoarele, on ur marks, de-astea. Pe dreacu. La loc comanda. Bacu nu si nu. Ca cica el nu aluneca pe valurile dunarii decat incarcat la capacitate maxima. Cum ar veni, vreo 10 masini. Ete fas. Mai stam noi juma de ora sa sa faca numaru si sa-i arda si anton lupan un troscau si-o shpanareta. Stand asea, ma uit in jur. In stanga mea, niste babani intr-un shmertz sa uita la dan negru. Semnalu cam prost, da shoul merita. In dreapta, un tigan bulgar care ma intrebase deja de doo ori cum ajunge el la autoban si constanta ma priveste intrebator. In fata, cam pe la ora 11, niste negustorese basoalde isi strang marfa. Cu cuvintele lu cesonia postelnicu din liceenii rocknroll, e si maine o zi. In fine, mai vine o data evgheni parvanov ala sa ma intrebe de autoban si apoi bacu ne invita sa-l abordam. Per total, vreo doo ore petrecute la bac la ostrov, da fu dragut, liniste, pace, relaxare. Tot ce conteaza. Traim in romania si asta ne-mpopotoneaza tot timpu. Hai la multi ani. Aaa, am uitat sa va zic ca erea sa ma dea aia jos de pe bac ca nu gaseam beletu. Mai incolo l-am gasit. Apai nu pateam ca-n Prostii de liviu rebreanu?

Niciun comentariu: