Tocmai am incheiat un maraton de vizionare de vizionari in ale boxului. Cat is de lame. Ma uit de vreo 14 ore la cele mai tari meciuri de box ale ultimilor ani ca sa-i fac lu taichi-miu un dvd cado de craciun. Si vreau pentru ca sa spun ca tocmai mi-am facut mie cel mai tare cadou - am vazut probabil cel mai spectaculos meci al ultimelor decenii. Bine, creca-s oleaca avantat, dar cam asea veti fi si voi la final. Un meci care recunosc cu rusine ca mi-a scapat: Diego Corrales vs Jose Luis Castillo, 2005. Ce sa zic mai mult decat ca asta e meciul care mi-a demonstrat o vorba din ale boxeurilor pe care n-am crezut-o niciodata si care zice in termeni concreti ca un pumn poate schimba un meci. Unul din adevarurile imuabile ale boxului, dar unul mai undeground de din cauza de ocurenta scazuta. Adica nu e din categoria lu barbia n-are muschi sau - in traducere foarte libera - ai grija de curu tau si dupa ce gongu a sunat a sfarsit, adevaruri vanturate de comentatori obositi. Da, meciul asta mi-a aratat cum un pumn poate deturna inevitabilul ca sa zic asa. Va dati au ba in vant dupe box, it's a must see, ca un meci de cricket intre anglia si india, un oxford-cambridge pe lac sau orice meci de curling. Bine, cu mult mai bone-chilling. Celor interesati/curiosi le pun la dispozitie meciul, ca vorba aia, o bucurie neimpartasita e o bucurie trista si obosita. Ca si vorba in sine, de altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu