marți, 9 decembrie 2008

Despre mine cant

S a dreacu de spontan. Rar spre niciodata ma asez sa dorm pe ganduri si sa le dezvolt. D-aia-s mai mult un replicangiu. De cele mai multe ori argumentez din mers. Sunt printre putinele dati in care gandesc. Nu-mi place nici de-a dreacu sa gandesc singur. Adica doar io cu mine. Gandesc concomitent cu nevoia argumentatiei, deci in discutiile cu ailalti (text exploatabil pentru cine se simte exploatat). Mosesc. De cand eram adolescent mosesc. Prin cluburi underground. Azi ii zice pogo. Si am argumente a dreacu de misto, da sunt o avalansa si ce iese e usor jenant. Adica is printre multii imprastiati care din acute deficiente de rabdare si gripari la sistemă (carevasazica imprastiati) sunt incapabili de discurs coerent. In mod evident fac parte din specia celor care proceseaza in regim quadcore. Pana ca sireacele sinapse sa proiecteze verbal maretele ganduri, sunt deja la al nspelea aspect derivat din sau relevant al gandului-mama. Cum ar veni, raman in urma. O parte din mine ramane pe drum. N-am imperativele racanului american. O las in urma. E drept ca numa io-s martor la mandretea de spectacol al ideilor din capu mieu, alalalt se multumeste numa cu bolboroselile mele. Cele mai oficiale interventii argumentative ale mele au fost fara exceptie niste babane prolixitati. Mi-am zis la un moment dat c-o fi tracu. Pula tracu. M-am dat la glume cu cine nici cu gandu nu zambiti. Sunt bun la glume, la replica. La intepat. E pe baza de headshot, nu de tortura. S a dreacu de spontan. Creca mi se trage de la taichimiu. Nush ce dreacu am avut io cu taichimiu cand eream tanar. Nu puteam comunica cu el. Eream io destept, faze de-astea. Ăsta n-avea nici o treaba. Statea si o saptamana sa se gandeasca cum s-aseze doo uluci si trei barne de-un gard acolo. Apoi se apuca de treaba. Omu a sapat la un beci vreo 10 ani. L-a facut fain. Acu venira astia de la primarie sa i-l astupe. Io eream destept, munceam cu capu. Nu faceam nica. Am o vorba de prin perioada aia, cica stai concret. Bine, e mai recenta, da pe-atunci o localizez, gandindu-ma io oleaca acu cand scriu. Cica ma ia taichimiu odata Ba, mutalaule, mai misca-te ba si tu, mai fa ceva. Io il ignor din noru meu. Bine, era si o perioada in care ma uitam vreo 8 ore pe zi la turu frantei. Fa, ba si tu ceva, n-auzi?. Da fac, io de colo, stau la o tacla cu daseinu. Sa mor io, asa i-am zis. L-am inchis, sa ma mai lase-n durerea mea. Si asta stii ce-mi zice? Sofereste asea - Ba, stai, da stai, ba, mai concret. Si pleaca, ma. Nu mi-a mai zis de-atunci neam cat am mai stat pe-acasa. Io credeam pe-atunci ca l-am facut, da el ma facuse. Stia el ca ma prind io candva. El are rabdare. Si parca de-a dreacu, chiar si-acu cand m-am prins, tot stau si tot nu-mi iese statu concret. Bine, io vorbii asteia i-am dat alta turnura. Mai cotidiana asa. Ca s-o pot folosi ca marca. Ca brand, asea. Sa fiu uschit. E ceva de genu stai linistit, nu-ti fa griji. Nu te agita. Asea ceva. Se leaga bine la replica. Si provoaca si rumoare. Na, salut si io publicu cum pot. Ca daca glagorie sustinuta n-am, ciupesc si io asa. Tot de incongruenta vitezelor dintre procesor si fonator tine si vorba aia cu habar nu sunt. Nu mai stiu exact faza, da tot asea am gandit ca pentium patru si mi-au ramas cuvintele in urma si s-au alaturat astea doo, habar cu nu sunt. Mi-a placut, adica e uscheala, schimbi auxiliarele intre ele. Sunt momente de astea de-ti ies faze de astea, haidetisahaidemisme de astea. Iaca-i bine sa fii si prolix. Da ma bate gandu sa ma caut. Io il urmaresc pe Gadea. Adica asea cand il prind, il urmaresc. Gadea stie cum e cu vitezele.

Niciun comentariu: