duminică, 28 decembrie 2008

Revolutionary Road, bre

Am avut candva cu un amic o disputa destul de de dugheana despre Leo di Caprio si Russel Crowe. Cum i-om fi alaturat noi nu mai pot recompune, cert e ca io ieream cu Leo, astalalt era cu alalalt. Si ne pasam referinte. Name droppin la greu. Filme dupe filme. Io futeam o dunga, el futea o dunga. N-am ajuns, evident, la nici un rezultat, tot ce-a reiesit e ca tot ce-i reusit la ala e numele ala puternic de corditor hardcor - io (adica io am zis asta despre Russel) sau ca Scorseze e un mare labar. Acu la batranete. Bine, asta prin ricoseu, tregand prin Leo - el (adica asta a zis el, amicu). Io am zis ca Gangs of New York mi se pare un clasic, asta ca i se pare o duda. Obiectiv, probabil ca e undeva intre, dar asta n-a servit niciodata nimanui. Asa, zic asta finca tocma vazui un film cu Leo si mi-am adus aminte de asta. Nu filmu cu Leo si Russel laolalta. A dreacu facatura, cu se nimerira. Pe ala nu-l vazui. Vazui filmu cu Leo si Kate. Winslett. Cum ar veni aniversarea de zece ani. Stiti, faza cu Titanicu, chestii. Despre Kate nu mai e nica de zis, fata e deja in Shangri La, la monstri sacri. Cu Leo insa, oricat l-am laudat si-mi place de el - spre deosebire de constipatul si stersu Russel Crowe - nu stiu de ce dreacu mi-au venit in cap vorbele lu CTP despre actorul Brad Pitt. Cum ca se screme, trage de el. (Zicea asta inainte de a scoate din palarie un 7even la ProCinema.) Bine, nu e cazul lui Leo, da nu stiu de ce dreacu mi-au revenit in minte vorbele lu CTP. Asa, filmu de care va vorbesc e de Sam Mendes, ala cu American Beauty. Ideatic asea, e cam un sequel. Inca unu si are o trilogie redatatoare de ochi cam despre criza ontica si reificare, d-astea. In lume, in cuplu, in tine. Filmu se cheama Revolutionary Road. Filmul anului, so far.

Niciun comentariu: