Da, asa-i, am vazut The Curious Case of Benjamin Button. Filmul e minunat ca cinematografie, iar Fincher a intrat in mod clar in etapa clasica, creca chiar de la Zodiac. Omu a ajuns la varsta echilibrului, a lucrurilor asezate, chibzuite, ce mai, la varsta oscarului. In fine, vine o vreme... Filmul nu m-a dezamagit, chiar mi-a extras un suspin si-un nod in gat undeva spre final, dar epicu sufera. Centrat pe un personaj din seria Garp-Oskar Matzerath-Forrest, filmu mi s-a parut mult prea scuturat. Bine, Fincher isi face bine treaba si e cu atat mai mult o realizare cu cat filmul are aproape 3 ore si nu plictiseste. Ma asteptam totusi de la acest epic sa ma stoarca de lacrimi. La capitolul asta Tim Burton si-a facut mult mai bine treaba cu Big Fish. Oricum, simt ca in echilibrul si cadentarea maiestuoasa a filmului lui Fincher sunt mai multe argumente care sa-l faca un act superior estetic. La capitolul actori, o nimereste in ramura femei si o cam zbarceste, parerea mea, la capitolul Brad Pitt. Bine, cu femeile s-a mers la sigur, banui ca s-au gandit ca e deja un risc prea mare Brad. Tripleta Cate Blanchett-Julia Ormon-Tilda Swinton e de-acolo. Cu Brad... Brad se descurca si el, dar... E ceva in legatura cu Brad care ma face sa cred ca vremea lui nu a venit. Ca actor. Ca mare actor. E ceva cu el, un soi de stiffness, ca altfel nu-i pot spune, un ceva inca neparguit. Ii mai trebuie ceva si creca stiu si ce. Ok, poate fi misto in jucarele ca cea a fratilor Coen, cand e vorba de fete-fete si retard. Dar la fel e si Clooney in aceleasi ipostaze. Acu incercati o paralela Clooney-Brad la capitolul filme "serioase". Nu prea ne iese. Tot acu, ceva talent ar avea el, s-a descurcat binisor ca Benjamin Button, desi filmul ar fi putut fi epocal cu un Viggo Mortensen (sau cineva cu un grad neutru de hunkness) in acest rol, dar problema lui incepe de la fata. De la chip. Acolo e marea lui problema. Calcaiu lu Ahile e de fapt mandibula sa si buchetu ala usor grotesc de buze. E un ce inestetic rau in acea zona care in multe cazuri ar putea servi subiectului pe post de jnsecua. Aici e total pe dos. Brad Pitt are o problema de guliism, adica e o gulie. Problema lui e usor rezolvabila nu prin ce incearca mai nou, adica mustata, ci prin ceea ce se cheama o barba. Ganditi-va putin la Brad Pitt din Babel, cu acel inceput de barba. Sau in Jesse James. Pentru filmele astea era acoperit daca lua vreun oscarean. Parerea mea. Pe bune.
Un comentariu:
Complet de acord si, intamplator, o ideea asemanatoare am scris si eu in articolul meu ( fara sa il fi citit pe acesta in prealabil ). Pitt sufera de frumuşaţă, iar rolul asta mergea spre o figura interesanta, chiar spre un actor urat, dar cu personalitate. Uite, exact personalitatea pare sa-i lipseasca tanarului nostru ( eh, nici tinerel nu prea mai e, dar, sa zicem ).
Trimiteți un comentariu